Călătorind...prin viață
- 7 noiembrie 2019
Ne prindem strâns de lucruri, de oameni și de viața în sine, chiar dacă nu suntem întru totul încântați de ce avem, facem și suntem. Pare paradoxal, dar omul este un dual de la natură, mereu într-o luptă, asumată sau nu, cu contradicțiile, cu sine însuși. Mereu își dorește câte ceva, dar în același timp, ține să nu piardă nici ce are. Este, uneori, un strângător, simțind nevoia să adauge în tolbă tot felul de avuții (nu neaparat materiale), iar uneori un impasibil, ancorat într-un trai confortabil sau nu ce-l abate de la a simți cu adevărat propria existență. Este mereu prins între a nu înceta să caute și a fi amorțit într-o stare de robotizare, de nepăsare crasă cu el însuși, poate și cu ce este viața. Își dorește și nu-și dorește, ar vrea să acționeze, dar parcă e mai bine așa, vrea și nu vrea, e curajos și nu prea.
Totuși, conștient sau nu, toți suntem într-o continuă căutare (uneori doar dorită) după un anumit tip de fericire, de împlinire, într-o alergare neîntreruptă după momente de neuitat, care să contribuie la sensul pe care i-l acordăm existenței noastre sau măcar să ne diferențieze de ceilalți, să ne șlefuiască, să ne ofere o nouă perspectivă asupra lucrurilor care ne înconjoară, să ne schimbe, să ne scuture puțin și să ieșim din apatia în care suntem. Lista poate continua, pentru că fiecare își are căutarea sa.
Și de obicei, aceste momente se petrec în afara cercului în care ne trăim viața. Dacă ești mai norocos și nu treci fix ca un glonț pe lângă ce te înconjoară, atunci poți avea parte de întâmplări interesante, de clipe memorabile, chiar și de revelații și în acest cerc.
Dar cum trăiești într-o viteză, înghesuit de tot felul de sarcini, de responsabilități, de timpul care parcă fuge, adesea, atunci când vrei să te ocupi și de tine, trebuie să ai curajul să spui Stop, să oprești mișcarea, să nu te mai uiți spre alte lucruri, ci să realizezi că și Tu ești prezent, și tu ai nevoi, și tu meriți propria atenție.
Te-ai legat singur cu frânghii, acum că te-ai hotărât să te desprinzi, observi că ai fost deconectat de la propriul drum. Trebuie să perseverezi, să îl înnozi și să privești doar spre ceea ce ai fi dorit mai de mult timp, dar din diferite motive ai preferat să nu mai cauți acele lucruri.
Te-ai ignorat atât de mult, încercând să păstrezi tot ce ai (e una dintre fericirile tale, permanente, necesare), și în încordarea aceasta ai uitat că vrei și altceva, o regândire a sinelui, poate un răspuns la cine ești și ce mai vrei să fii, ce e cu tine în tot vacarmul acesta al lumii. Da, și filosofeala are rostul ei câteodată, căci are o vedere ascuțită, pătrunde dincolo de superficial, dincolo de ce se vrea înfățișat, dincolo de vorbărie. E un altfel de sport. Nu te speria, doar știi că mai sunt și alte căi de a purcede în căutare. Una la îndemâna tuturor este călătoria, atât de discutată și răsdiscutată, atât de fascinantă, provocatoare, atunci când scopul ei este mai mult decât distracția, mai mult decât relaxarea, mai mult decât o evadare din rutina zile, mai mult decât o uitare de probleme, mai mult decât fascinația de a îmbrăca o nouă stare, de-ați lua rucsacul, valiza și pe tine (da, pe tine. Oare de câte ori te simți prezent în propria existență?). Este un timp când poți să te gândești la tine, dar serios, un timp când poți fi mai atent cu tot ce e în jurul tău, un timp în care te cunoști mai bine, un timp în care cauți ce ți-ai propus, ce crezi că îți va aduce nou în viață, un timp când cauți acea fericire. Poate fi și o chemare la acea căutare care stătea cuminte în cutiuța cu dorințe. E și ea o filosofie, până la urmă.
Timpul îi vine-n sprijin filosofii existențiale, când te trage de mânecă să nu uiți de căutările tale că el e nemilos, trece și tu rămâi doar cu un mare nimic. Și ce poți face cu el? Ascultă, ți se șoptește ceva. Ai auzit?
Este o chemare taincă, șoptită, și doar cel care simte o nevoie acută de fi cu el, de a afla, o aude. Ești un alt Ghilgameș, hotărât să înfrunți obstacole, pentru a găsi nemurirea, nu a existenței, ci a clipelor, tinerețea, nu a trupului, ci a spiritului, o schimbare, nu a înfățișări, ci a modului de a fi, o viață veșnică a amintirilor. Ești realist spre deosebire de eroul Ghilgameș care credea că va aduce în lume nemurirea, din dorința de aș învia prietenul pe care-l iubea. Deși a aflat iarba tinereții și nemuririi, i-a fost furată de un șarpe. Și așa a înțeles că unele lucruri nu sunt hărăzite să se întâmple, și că trebuie să accepte că este un simplu muritor. Și tu, noule Ghilgameș, știi că ceea ce ține de tine este să te bucuri cu adevărat de faptul că trăiești și să conștientizezi că ești om, că timpul pe care îl ai trebuie să-l valorifici la maximum, fiind prezent și tu în el. Unii sunt Ghilgameșii idealiști, crezând că îi pot da o fărâmă de veșnicie propriei existențe, neglijând-o, astfel. Și din nou e un paradox.
Orice călătorie poartă, ascuns, această constatare, că viața este scurtă, că timpu-i fulger neîmblânzit, iar tu trebuie să fii mereu atent cu tine, să simți că trăiești, nu numai în anumite momente (vacanță, petreceri, călătorii), ci în fiecare clipă. Nu uita de tine pare a-ți șopti orice experiență a călătoriei, nu uita să cauți mereu ce-ți place, de ce îți pasă, reacționează la tot ce e în jur. Lecția călătoriei se aplică după ce te întorci acasă. Ghilgameș s-a întors schimbat, după această căutare. Tu ce-ți propui de la călătorie? Vrei să fii un Ghilgameș?
Cam toți suntem, în anumite momente ale vieții, un Ghilgameș, căutători, supuși unei revelații. Și cum am mai spus, călătoria este prielnică acestei nevoi rostite sau nu. Sutem mai mult decât materie, mai mult decât urmele tălpilor noastre pe nisip. Călătoria îți va aminti că ești mai mult, că meriți nu doar să exiști, ci să fii conștient de fiecare clipă, să trăiești cu toată ființa. Mergi în vacanță, să-ți amintești că trebuie să ieși din amorțire, să simți viața așa cum este ea, în mii de culori. Adminpedia are tolba plină cu vacanțe în România, călătorii în Europa, circuite cu avionul sau autocarul prin Europa, bilete de avion oriunde în lume și multe altele. Și nu uitați avem câteva ponturi de vacanță pe care nu trebuie să le ratați!
Adminpedia îți propune să reflectezi la următoarele cuvinte din Epopeea lui Ghilgameș: Când zeii i-au făurit pe oameni, ei au hărăzit oamenilor moartea, viaţa au păstrat-o pentru ei. Tu, Ghilgameş, satură-ţi pântecele. Fii vesel ziua şi noaptea. Fă sărbătoare din fiecare zi, cântă şi joacă ziua şi noaptea.. (iar eu te-aș mai sfătui să călătorește și să nu uiți de tine)
Suntem un Ghilgameș în felul nostru!
Și poți mai mult de atât!
Și apoi nu uita de amintiri.
Trăiește, ce e mai bun de atât? Și călătoria chiar te ajută s-o faci, cu adevărat. Fă-ți un obicei din aceasta și după călătorie. Nu uita, și tu contezi! Hai cu noi pe-drumuri și nu vei regreta!
Autor: Veronica Diaconu
E-mail:turism@adminpedia.ro
Tel: 0720 065 918
SOURCE AND TAGS
