Mi-am pregătit rucascul entuziasmată că, în sfârșit, a venit vacanța și pot hoinări prin locurile noastre pitorești pentru că îmi doresc să arăt cât de fascinantă este țara aceasta, cât de multe povești, locuri unice are de dăruit și cât de interesant este românul. Mă asigur că am luat cu mine bucuria de copil, curiozitatea, energia și mi-am deschis inima pentru a fi gata să primesc tot ce voi  afla și vedea în această călătorie. M-am gândit mereu cum va fi o călătorie prin Moldova și acum a venit timpul să-i cunosc frumusețile, atmosfera și specificul său. Mă întreb câte fețe o să-i aflu, dar mai bine las să mă surprindă. Golesc pușculița în care tot am strâns bănuți, recitesc lista de dorințe și nu îmi mai rămâne altceva de făcut decât să iau trenul spre prima destinație pe care doresc s-o descopăr. 

Mă așteaptă, tăcută la poalele muntelui Lui Dumnezeu, stațiunea Durău, un loc unde timpul pare că se mișcă leneș, vrăjit de atmosfera tainică ce învăluie zona, unde tihna încă nu a fost înlocuită de spiritul lumii moderne agitat și materialist. Stațiunea moțăie, nestingherită de nimic, căci Ceahlăul are grijă de ea, o păzește și îi șoptește misterele sale. 

Am pășit într-o lume în care falnicul munte hrănește cu legendele sale sufletul însetat de poveste, de mister și de trecutul mitic, pentru ca viață să prindă puțină culoare și greutățile să fie acceptate cu mai multă seninătate. De asemenea, omul locului se află încă într-o comuniune cu natura, încă legat de legende, de simplitate, de spiritualitate. Preferă credința, povestea și nu știința pentru a-și explica anumite lucruri, fenomene și chiar sensul vieții însăși. Taina nu este ucisă cu mintea, ci lăsată să se manifeste în toată splendoarea sa.  

Stațiunea Durău are propriul său ritm și totul parcă se mișcă asemeni adierii de vânt dintr-o zi senină de vară. Cuvântul grabă nu a ajuns pe aceste meleaguri, iar rutina zilnică nu este o corvoată, aparent pentru oameni. Viața își urmează cursul său firesc și omul i se supune docil, privind cu îngăduință tot ce i se întâmplă. 

Parcă se aude liniștea, și totul din jur invită la relaxare, la meditație și tăcere. Stațiunea montană este potrivită, astfel, pentru refacerea după eforturi fizice și intelectuale, pentru tratarea stărilor de slăbiciune și a nevrozelor astenice, pentru cei care caută odihna. Locul chiar reușește să-ți schimbe starea de spirit, pentru că intri în armonia naturii. În funcție de anotimp, Durăul își schimbă înfățișarea fără a pierde farmecul său aparte. Un sejur în Durău este oricând binevenit, mai ales că ofertele de cazare sunt de neratat, iar dacă sunteți printre puținii fericiți care au tichete de vacanță, puteți să vă plătiți concediu cu acestea. Dacă ai ajuns până aici, trebuie neaparat să urci pe Ceahlău pentru a ți se împărtăși din misterele și legendele pe care acesta le deține și le șoptește celor care vor să le audă și să le înțeleagă. Muntele este de-a dreptul măreț, iar frumusețea lui sălbatică te lasă fără cuvinte. Vei afla că stânca Dochia, Pietrele Detunate, Piatra cu apă, Budu și Ana, Scăldătoarea vulturilor, Clăile lui Miron își au povestea lor care te va purta fiecare într-o lume veche și fantastică. Te întorci în timp, în copilărie când trăiai fiecare poveste citită, când lumea fantastică își găsea locul și înțelesul în realitate. Acum ai răgaz să asculți, să te lași purtat de poveste, de farmecul locului, de pacea molipsitoare a locului.

Pe Ceahlău, multe locuri, obiective naturale, au câte o legende pe care le vei cunoaște, în timp ce urci muntele. Tot aici vei afla că Soarele încă își plânge iubirea neîmplinită pentru Panaghia, transformată în stâncă. Copilul din mine a îmbrățișat razele să nu se mai simtă singur și trist. 

Alegând traseul Durău vei putea vedea și Cascada Duruitoarea, adevărat monument al naturii, a cărei cădere de apă măsoară aproape 25 de m. De asemenea, tot acest munte găzduiește Mănăstirea Ceahlău, într-o liniște deplină, înconjurată de peisaje greu de descris, unde omul are impresia că se află mai aproape de Dumnezeu. Și astfel, Ceahlăul are hram și sărbătoare, de asemenea este muntele care îmbină într-un mod unic spiritualitatea creștină cu legendele mitice. Această drumeție pe munte te apropie mai mult de minunile naturii, de poveste și te face să privești mai atent înaltul cerului.

După ce ai bătut la pas  Ceahlăul și te-ai lăsat fascinat de tot ce ai văzut și simțit, te sfătuim să vizitezi și Mănăstirea Durău, o construcție tradițional moldovenească, construită în formă de cruce a cărui pridvor a fost pictat de către celebru Nicolae Tonitza. Aici și-au căutat alinarea sufletească mitropolitul cărturar Veniamin Costachi, Mihai Sadoveanu, Emil Gârleanu, Alexandru Vlahuță. Și tu vei putea să vezi cum se raportează omul locului la credință, iar viața și-o modelează conform acesteia, cum trăiește comuniunea cu Dumnezeu. De asemenea, întreg ținutul este marcat de spiritualitate, prin multele sale mănăstiri. Și poți să vizitezi câteva înainte să ajungi în Durău și îți propun Mănăstirea Agapia, Mănăstirea Neamț. Îți recomand și Humuleștiul lui Creangă, pentru a simți plăcerea moldoveanului pentru poveste. 

Articole asemanatoare